duminică, 10 ianuarie 2016

Eu sunt de vina, nu ei.




   Eu sunt de vina, nu ei. Eu am fost de fiecare data. Eu le-am cazut in plasa. Eu m-am impins singura spre gol, spre pustiu.. Eu i-am lasat sa-mi umble prin ganduri. Eu am cautat perfectiunea si la fiecare gest dragut am crezut ca am gasit-o si am ramas.

   Uneori trebuie sa cazi pentru a afla cum sa te ridici. Sunt rece ca gheata, dar mereu ma topesc cand dau de afectiune. Orgoliul meu este asa de mare incat las oamenii sa plece doar pentru a vedea daca se intorc inapoi. Si totusi, ar trebui sa fiu multumita pentru ceea ce am si sa lupt pentru ceea ce nu am.

   Ar trebui sa fiu o persoana care sa ma faca sa zambesc doar uitandu-ma in oglinda. Ar trebui sa imi placa ceea ce vad, dar toata imaginea imi inspira ura. E groaznic sa te simti dat la o parte de cei dragi tie. Cel mai greu de iubit suntem noi insine.

   Nu ar trebui sa ma intorc niciodata la ceea ce mi-a frant inima, dar e vina mea ca o fac. Ar trebui sa ma indepartez de probleme, dar doar eu le creez. Sunt imposibila de iubit, iar eu, la randul meu, continui sa iubesc persoane care nu se vor mai intoarce niciodata.

   Nu ar trebui sa imi dedic insomniile cuiva caruia nu ii pasa de mine. E doar vina mea. Mereu a fost vina mea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu