Suntem doua lumini care uneori palpaie

      Nu vreau sa-i dau un nume. Dar sigur este ceva. Pana si cand inchidem ochii este acolo, pentru ca noi nu ne vom inchide sufletul niciodata. Suntem doua lumini care uneori palpaie. doua lumini ranite de un intuneric. Doua lumini a caror forma este data de iubire.

   Multe lumini se intalnesc, dar doar atat... Se intalnesc. o zi, o luna, un an... Dar oare noi stam? Noi stam in acest loc in care ne-am intalnit? Vom ramane mereu aici? Este un desert. Un desert al nostru. O proiectie a sufletelor impletite pe dorinte. Noi suntem cei ce dam forma si contur interiorului. Suntem goi.

   Ne privim si tacem. Uitandu-ne in jur, observam ca nu este nimeni si nimic altcineva, suntem doua lumini inchise in propriile lumi care s-au imbinat. Doua suflete care vor sa scape din ceva ce nu inteleg. Uneori sa ai nu este indeajuns. Trebuie sa intelegi, sa folosesti, sa profiti. Universuri interioare cladite pe dorinte si zidite cu vise, universuri interioare a caror flacara este data de iubire.

   Nu poti sa scapi din ceva ce te defineste, din ceva ce esti; nu poti scapa de tine. Multe suflete ratacite ajung pe taramul nostru, insetate de iubire se prabusesc intr-un desert plin cu viata. Viata a noastra. Noi insa suntem preocupati cu privitul, cu privitul si admiratul, ajutam, dar doar atat. Nu putem sa aratam decat calea sufletelor ce uscate de dezamagiri si regrete s-au pierdut in cautarea iubirii, in cautarea vietii.

   Doua lumi s-au imbinat, se afla abia la inceput, au dat forma completa la ceea ce ei viseaza, dar sunt prea orbi sa vada ca au deja. Suntem doua suflete ranite, gaurite de intunericul ce l-am lasat sa patrunda in noi, ne bandajam usor, ne sarutam si ne continuam sa ne privim.

   Desertul nostru nu este gol si vast, desertul nostru este plin cu noi, un orizont de privit, un prezent de cladit si un trecut ars.

Mi-ai fost cometa ce nu am putut-o atinge niciodata..

   Te-am vrut, te vreau si te voi vrea. Asa incepe si se sfarseste povestea asta. Oricat de greu mi-ar fi sa accept chestia asta, nu este nimic de acceptat, fiindca este nimic. Este nimic. Intelegi? Nici eu nu prea inteleg, dar asta simt. Cum pot sa te am, cand te-am vazut din fuga? Cum pot sa te ating, cand nici mirosul nu ti l-am simtit bine? Cum pot sa te sarut, cand doar o silueta de cometa mi s-a aratat?

   Exact, ai fost o cometa, o cometa care a venit, m-a luminat, m-a minunat, si a plecat. Nimic mai mult. Cometele calatoresc prin spatiu, prin vastul cosmos. Esti o minunata cometa. Mereu mi-a placut spatiul, tie nu? Ce frumos, sa reusesti sa vezi o cometa de la o distanta atat de mica, aproape ca te-am putut atinge. Aproape! Doar ca mainile mele murdare nu pot atinge ceva venit din cer. Ceea ce vine din cer, tot acolo se intoarce, iar ceea ce se prabuseste pe pamant, tot de aici a plecat. Lumea ta e departe. Departe de a noastra. Faci parte dintro lume minunata, o lume in care putini ajung, putin vad si putini traiesc. Nu poti atinge cometele, oricat de mult ti-ai dori, nu poti avea una, cometele nu sunt detinute, sunt iubite. Asa-i! Cometele sunt iubite. Dar nu de oricine. Nu oricine poate iubi o cometa. Doar cei ce fac parte din lumea aceea, pot iubi o cometa. O data ce iubesti o cometa cu tot sufletul tau, cu toata definitia ta, doar atunci o poti atinge. Doar atunci o poti simtii.

   Iti multumesc ca m-ai invatat atat de multe, iti multumesc pentru toate momentele frumoase, ti-am spus ca azi a fost ultima zi cand ne-am vazut, stiam ca e sfarsitul, stiam ca e momentul ca tu, sa iti schimbi orbita. Este momentul sa te intorci inapoi in lumea ta, sau cel putin, sa o orbitezi. O sa-mi aduc aminte mereu de cometa, ce o data m-a luminat, cand nici soarele nu avea puterea. O sa-mi aduc aminte mereu de cometa care m-a incalzit cand nici pamantul nu putea face asta. O sa-mi aduc aminte mereu de cometa ce a reusit sa ma faca sa visez, sa visez. Sa visez cu ochii deschisi. O cometa atat de frumoasa, o stralucire "de parca nu-i de aici". Asa-i!

   Te-am iubit enorm, inca o fac, si probabil o voi mai face-o, nu stiu cat, poate pana cand imi voi indrepta ochii inapoi spre soare, probabil asta e cel mai bine. Nu mai am cuvinte, sunt uscat. Uscat de la desertul asta. Uscat de la soarele asta. O caldura dogoritoare.. Unde imi e cometa? Unde imi este noaptea cand ea stralucea sus pe cer? Unde este? Off.. Nu este! Nu a fost, nu este si nu va fi! Mi-ar fi placut sa fie! Nu! As fi iubit asta. Cu toata fiinta mea, dar din pacate, suntem din doua lumi diferite! Ai grija de tine, ai grija de lumina ta! Ai grija, te rog, cel care o vei gasi, ai grija sa stii sa iubesti, sa stii sa iubesti o cometa. Altfel, prietene... Imi pare rau de tine.