Ți-e dor, stiu. Si mie îmi e.

         Iti caut mirosul de parfum in toate locurile prin care ma aflu si il gasesc in podul palmei cu care iti mangaiam fata. Este inevitabil pentru mine să nu-ti simt prezența peste tot. Acum esti ca o umbră ce ma urmărește si nu-mi da pace. Imi cutreieri fiecare gand, ma infiori.

   Ai încetat să-mi mai scrii. Plimbările prin parc au dispărut asemenea. Atingerea degetelor tale când ma luai de mana mi-a rămas pe sub piele. Erai acolo. Eram acolo.
Te-am dat la o parte ca sa te intorci, dar tu n-ai facut-o. Ai îngropat amintirile si le-ai înfundat in intuneric, sperând să uiți, dar n-ai reusit.

   Iti aud tăcerea forțată pe care inca încerci să o tii in frâu. Vrei sa-mi vorbesti, dar te uiti la mine si doar imi schițezi un zâmbet. Esti sufocant. Simt cum imi invadezi spațiul doar gandindu-te la prezența mea alături.

   Ti-a fost teamă că plecarea ta treptata ma va afecta, asa ca ai dispărut brusc. Ai profitat de primul ragaz si m-ai lasat intr-un gol imens. Te-a satisfăcut faptul că stiai ca nu te voi cauta, credeai ca-ti va fi mai usor asa si ca ma vei uita mai repede. Nu s-a întâmplat.


            Ți-e dor, stiu. Si mie îmi e.

Tu in ce fel de lume vrei sa traiesti?

         Sa fie starea materiala a unui om mai importanta decat sufletul?
      Dar aspectul? Sa fie oare aspectul unei persoane caracteristica ce o defineste din toate punctele de vedere? Sau hartiile pe care le are intr-un dosar uitat intr-un colt al dulapului? Sunt ele oglinda proprietarului sau doar diplome ce nu ii folosesc decat sub pretextul de a adauga inca una la colectie pentru a mari teancul?
         Traim intr-o lume in care orice lucru este mai apreciat decat sentimentele. Nu mai este nevoie sa treci prin starile acelea de emotie inainte de a intreba fata pe care o placi daca vrea sa iesiti. Acum trebuie doar sa treci cu masina prin fata casei ei si sa turezi putin motorul, ca ea sa-ti cada la picioare. Nici la fete nu mai e asa greu: un decolteu si o fusta scurta rezolva totul, mai ales daca este si putin mulata.
      In ziua de azi, daca ai o diploma ce atesta cunostintele tale teoretice despre o meserie, nu ii pasa nimanui daca ai obtinut-o tragand cu ochiul in foaia de examen a colegului de langa, dar, totusi, esti considerat mult mai destept si priceput decat o alta persoana care a fost nevoita sa practice acea meserie pentru ca altfel nu-si putea intretine familia.
      Esti considerat descurcaret daca iti reusesc toate planurile, chiar daca in spate stau mami si tati care trebuie doar sa intinda mana, iar tu ai de toate.
      Facem parte dintr-o lume cu totul si cu totul egoista.. Atat de egoista incat daca o fata nu ii accepta avansurile unui tip, aceasta este considerata o figuranta, iar baiatul n-o mai cauta. Oare asta este realitatea? O femeie sa fie tratata doar ca pe un premiu pe care daca nu-l castigi, il denigrezi? Societatea a decazut, iar asta se intampla doar din cauza noastra.
      Mai stie vreunul dintre voi cum e sa iubeasca? Si nu, iubirea nu e atunci cand esti cu un tip ales de parintii tai doar pentru a va intrece in averi, pentru ca, dragii mei, nu suntem in basme.
   Si totusi.. chiar si acolo se casatoreau printul si printesa pentru ca se iubeau, iar acolo baiatul chiar lupta pentru castigarea inimii domnitei.
      Fi-ti responsabili pentru alegerile voastre. Apreciati orice detaliu din jur ce va face fericiti si nu neglijati putinele persoane ce vor sa va lumineze viata.

“How people treat you is their karma; how you react is yours.”

         Sa fie oare acesta prezentul pe care vrem sa il traim? Putini vad omul care din nimic a creat totul.. putini apreciaza omul, dincolo de aparente.
         Viata tuturor poate fi asemanata cu un teatru de papusi in care fiecare dintre noi este personajul principal, inconjurati mai apoi de persoane ce-si ascund chipul dupa masti. Aceasta piesa se joaca la infinit; chiar daca disparem, povestea tot continua. N-ar trebui sa lasam ca firul ei sa ramana asa pana la nesfarsit..