Iti caut mirosul de parfum in toate locurile prin care ma aflu si il gasesc in podul palmei cu care iti mangaiam fata. Este inevitabil pentru mine să nu-ti simt prezența peste tot. Acum esti ca o umbră ce ma urmărește si nu-mi da pace. Imi cutreieri fiecare gand, ma infiori.
Ai încetat să-mi mai scrii. Plimbările prin parc au dispărut asemenea. Atingerea degetelor tale când ma luai de mana mi-a rămas pe sub piele. Erai acolo. Eram acolo.
Te-am dat la o parte ca sa te intorci, dar tu n-ai facut-o. Ai îngropat amintirile si le-ai înfundat in intuneric, sperând să uiți, dar n-ai reusit.
Iti aud tăcerea forțată pe care inca încerci să o tii in frâu. Vrei sa-mi vorbesti, dar te uiti la mine si doar imi schițezi un zâmbet. Esti sufocant. Simt cum imi invadezi spațiul doar gandindu-te la prezența mea alături.
Ti-a fost teamă că plecarea ta treptata ma va afecta, asa ca ai dispărut brusc. Ai profitat de primul ragaz si m-ai lasat intr-un gol imens. Te-a satisfăcut faptul că stiai ca nu te voi cauta, credeai ca-ti va fi mai usor asa si ca ma vei uita mai repede. Nu s-a întâmplat.Ți-e dor, stiu. Si mie îmi e.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu